Dacă tot se vorbeşte atât de mult de credite şi bănci (falimentare sau nu) mă gândeam că ar fii bine să îmi pun şi eu problema pe masă. Poate poate mă poate face cineva să înţeleg de unde îi vin idei atît de bolnave şi fară sens funcţionarului bancar, mai corect spus managementului băncilor româneşti.
Punctul de plecare e un credit la o bancă din România şi un job în străinătate.
Nu intru în detalii despre comisioane aberante şi/sau ascunderea lor şi nici despre faptul că veniturile din străinătate sînt greu de "digerat" de banci, că o adeverinţă de la o firma căpuşă de căpşunari din Romania sau chiar din
ţara căpşunarilor romani (poate greşesc şi
asta e ţara căpşunilor) este mai bună în ochii băncilor decât un contract de muncă la o firma listată pe
cea mai buna bursă din lume.
Problema mea actuală este o clauză parte majoritară în decizia de acordarea a unui credit sau una din primele întrebări pe care funcționarul cu pricina o să ţi-o pună (mda, expresia poate fi luată în toate sensurile):
Aveți contract de muncă pe perioadă nedeterminată ?
Pe când cu un servici în România, răspunsul la întrebare este foarte simplu (lumea tinde să răspundă da), un job în alte ţări (luăm un exemplu la întîmplare, să fie şi mai simplu tot din Europa, Cipru) te va face să te gândeşti, oare eşti un masochist în devenire ?
De ce ?
1. Dacă tot nu mai traieşti în România, de ce osteneala de a mai face ceva pentru ea sau în ea (probabil că un sentiment mai bun ţi-ar aduce idea de a face ceva pe ea
,
cu sau fară ajutor)
2. Pentru că majoritatea contractelor din multe alte ţări sînt pe perioadă limitată.
Bun, treacă de la mine, dar chiar şi cu eschivările de rigoare şi cu toată puterea mea de înţelegere, nu a fost nimeni care să poate să explice de ce e perioada contractului atât de importantă.
Păi de unde şi până unde un contract pe o perioada nedeterminată îi aduc băncii atât de multe şi de siugure ganţii în comparaţie cu un contract pe 3 ani de zile, de exmplu.
În fine, pricepit, mulţumit funcţionarului (puţin oripilat de detaliile date) pentru preţioasa informaţie şi plecat de la banca cu pricina, lăsînd funcţionarul încă dând din umeri în urmă.
Însă după îndelungi căutari am rămas eu oripilat de faptul că astfel de clauză există la toate băncile româneşti, şi nici o aluzie sau strigăt nu a gasit înţelegerea faptului ca angajatorul poate termina oricînd şi oriunde orice tip de contract, perioadă determinată sau nu, că respectivul naiv care se gândeşte la credit poate la fel de bine să se certe cu şăful în orice zi şi să plece, ş.a.m.d. O foaie pe care scrie "contract pe perioadă nedeterminată" ofera tot atâtea granţii ca o foaie pe care scrie "Ce bine îmi pare ca ai luat ţeapă", chiar şi fiind semnată de oricare din
Bush-ii contemporani.
Carevasazică noi, plebea, sîntem nişte proşti (crescuţi) doar prin faptul că avem un contract pe perioadă limitată, odată contractul ajuns la limită, o sa murim de foame pentru că nu ne mai angajează nimeni, în ochi băncilor sîntem deja nişte
boschetari fără scăpare.
Mă opresc aici pentru că imaginea căpşunarului ce avea mare circulaţie nu demult se pare că s-a transformat în imaginea
boschetarului, care spune tot despre viziunea băncilor asupra unor potenţiali clienţii care le hrănesc salariile şi copiii.
Iata ca inca odata recunostinta vine de afara. Cat se chinuie romanul sa se uite peste gard sa vada ce/cu cine mai face capra vecinului, uita de caprita lui.
